O vezică care și-a pierdut funcția din cauza deteriorarii alimentării sale nervoase se numește „vezică neurogenă”.
O vezică neurogenă poate să apară ca urmare a:
- Leziuni ale măduvei spinării
- Scleroză multiplă
- Spina bifida
- Diabetul de tip 2
- Accident vascular cerebral
- Boala Parkinson
- Tumori cerebrale
Deși afectarea nervilor nu influențează modul în care rinichii produc urină, o consecință majoră a leziunii poate fi afectarea funcționalității capacității de stocare a vezicii urinare și coordonarea dintre contracția vezicii urinare și relaxarea sfincterului.
Există două categorii principale de disfuncții asociate vezicii neurogene – vezica spastică și vezica flască:
Vezica hiperactivă (reflexivă)
Când mușchii vezicii urinare se contractă spontan atunci când începe să se umple cu urină, provocând incontinență (adică golire accidentală) deoarece persoana nu știe când va avea loc golirea.
Vezica hipotonă (flască)
Când vezica nu poate elimina urina, deoarece tinde să piardă forța musculară și nu se poate contracta corespunzător pentru golire. Fără un control adecvat, o vezică flască riscă să se suprasolicite și să se deterioreze sau să fie infectată, deoarece persoana poate fi incapabilă să se simtă când vezica este plină. Prin urmare, bacteriile nu vor fi îndepărtate prin urinare și se pot răspândi în vezică.
Unele persoane pot avea leziuni nervoase specifice „vezicii mixte”. Acest lucru înseamnă că vezica poate acționa ca o vezică flască sau o vezică spastică și poate, prin urmare, să aibă simptome mai variate și imprevizibile.
Simptomele unei vezici neurogene trebuie gestionate în mod corespunzător. Dacă vezica și-a pierdut capacitatea inerentă de a se goli, metoda preferată este cateterizarea intermitentă.